Un guest post de la Marc Sandu.
Ca sa nu creadă cineva ca merg serios cu bicicleta...
M-am trezit târziu, trebuie să ajung undeva în Pipera, nu mai am timp să îmi prepar micul dejun, dar nici nu concep să-l fac uitat. Dilema mea e ca şi rezolvată, căci ştiu că voi trece pe lângă Barbu Văcărescu Office Building, clădirea aceea modernă salvată pentru mine de aerul steam-punk, şi mai ştiu că la parter există un restaurant, Sofa. Acesta se deschide însă la 12:00, văd activitate înăutru, intru mânat de foame şi sunt îndrumat amabil spre Sofa Bistro, pe latura dinspre Parcul Verdi.
Aici găsesc un colţ cu multă verdeaţă, o terasă cu două niveluri şi, asemeni unei taverne greceşti, bistroul propriu zis, cu geamurile glisante larg deschise. Deloc surprinzător,atmosfera e business, dar relaxată în acelaşi timp, o fiprobabil de la culorile pastel şi muzica de lounge. Multe SUV – uri parcate în faţa bistroului, dar cum am sprijinit de un zid o cursieră de carbon, am intrat încrezător la Sofa, aşteptându-mă să plătesc un tribut consistent pentru curiozitatea mea de a explora obiceiurile matinale ale corporatiştilor. De notat un aer de eficienţă la oamenii de pe terasă şi nu de snobism, ceea ce e de apreciat.
Am avut de ales între nouă feluri de mic dejun, de la „Clasic”, la „Haiducesc”, mi-a făcut cu ochiul varianta „Chef” – omletă, spanac, bacon, roşie grill şi scală de parmezan, dar când am văzut meniul „Fitness”, am ştiu că ăsta era pentru mine: somon afumat, avocado, două ouă fierte, roşii, cremă de brânză cu mărar şi niscaiva lămâie si capere. Am mai comandat un expresso dublu cu lapte, aşaca de dimineaţă (era trecut bine de ora 11…) şi am tras cu ochiul la CNN-ul ce rula pus pe mute pe o plasmă. Preţul, 20 de lei, a fost o surpriză plăcută, când te gândeşti la că la Hotel Ramada în Sibiu, într-un loc la fel de business am plătit dublu, e drept pentru un bufet suedez. Sunt aproape convins că somonul afumat venea de la Mega Image, o spun ca o remarcă şi nu ca o critică, îl cumpăr des, iarfeliile din farfuria mea „Fitness” erau îndestulătoare. Ţineţi cont că necesarul meu caloric e de aproximativ 3.500 de calorii pe zi şi am resentimente dacă nu ies sătul din localuri…
De fapt, dacă mergi într-un Mega Image şi te apuci să îţi comperi tu ingredientele acest mic dejun, cred că te apropiilejer de 20 de lei. Cafeaua, un dublu expresso cu lapte (12 lei) primeşte ok-ul meu, şi mă pricep, e singurul viciu care mi-a rămas, de preţ nu prea ai cum să te legi într-un loc ca ăsta, 12 lei. Servirea a fost rapidă şi plăcută, e drept că am cerut o chiflă şi mi s-au adus patru felii de pâine, dar nu sunt scârţar să mă leg de detalii din astea. La sfârşit, tipic corporatist, împreună cu nota de plată am primit şi un mini chart în care puteam evalua atmosfera, varietatea meniului, servirea, curăţenia, pe o scală de de la 1 (slab) la 5 (excelent). Am bifat câte un patru în fiecare căsuţă şi m-am urcat cu chef în şaua bicicletei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu