miercuri, 17 iulie 2013

Sultan la Sultan

Si nu e o poveste despre Suleyman Magnificul ci despre mâncare. Turceasca. Buna.
Am descoperit restaurantul Sultan într-un drum spre ATF, unde mă duceam să vizionez proiecţia filmului „Rocker”.

 Într-o primă fază, localul cu specific turcesc de pe Mătăsari mi-a rescris reprezentarea pe care o aveam despre şaormă, o mâncare în care nu mai credeam de multă vreme. Am înţeles că şaorma (20 de lei) poate fi delicioasă şi nu bolovanul care cade în stomac, iar apoi am încercat desertul „Asure (12 lei), carea ajuns să gratifice adesea sportivul din mine: o gelatină în care plutesc smochine, caise, stafide, nucă, alune, muguri de pin, fasole, rodie. Se cădea aşadar un prânz ca lumea. Drept pentru care m-am reintors. 

 

Am început cu Suzme Mercimek Corbaşi (10 lei), o ciorbă de linte roşie, cu unt şi condimente. Uşoară şi cu un gust bine definit, nu mi-a astâmpărat foamea, dar m-a pregătit pentru felul doi, un îndestulător Sultan Doner (25 lei). Am ales carnea de vită, care a venit în două pita, peste care se răsese caşcaval. Sos de roşii din belşug, iaurt, unt şi ardei copţi, niscaiva orez şi ceapă, iată un mix când iute, când dulce, când acrişor, care m-a făcut să golesc tacticos farfuria. Rezultatul? Uşor transpirat la sfârşit, dar sătul şi mulţumit ca la mama acasă. 

Să nu uiăm de ceaiurile turceşti din partea casei – recomand ambele cubuleţe de zahăr, sunt tari,  dar şi aperitivul care a mers bine cu ciorba cremoasă, cu ale sale vinete, humus, iaurt cu usturoi şi sfeclă roşie, porţionate pe o farfurioară. 

La sfârşit, aţi ghicit, îmi propusesem un din nou un „Asure”, dar momentan „stocul” din vitrina restaurantului se epuizase, aşa că am mers la sigur cu o cremă de caramel (12 lei).


Una peste alta o locatie unde mănânci bine, te simți de-al casei de prima data când ii treci

pragul si nu trebuie sa faci credit bancar înainte de a intra...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu