Remember - Weekender.ro

A fost o vreme :)

Poveste de toamna ( 2006)

de Andrei Fantana


In weekend-ul 12-13 Noiembrie in urma unui mic anunt pe forumul www.dtrn.ro s-au strans 5 masinarii satule de oras si dornice sa-si rasuceasca cele 4 roti pe un traseu din Valea Stanii, undeva pe langa Cheia, Prahova. Acolo s-au mai intalnit cu vreo alte 3 masinute si ele pornite la hoinarit si... a inceput balamucul. Am avut asadar tentatia de a medita ce anume ne mana prin locuri aberante pentru caii putere, ce anume ne controleaza cand strangem de volan stiind ca avem 80% sanse sa strambam caroseria, sa ne rasturnam sau sa luam o
creanga in radiator si de ce caldura care ne imbata dupa ce am nimerit in cele 20 de procente si ne vedem teferi de partea cealalta, in vale sau in varful muntelui, e suficienta
pentru o saptamana intreaga, si cateodata, pentru totdeauna.


Buturuga mica... si a dracu'...


Drumul avea intentia de a ne scoate pe culmea alpina a muntelui Zaganul. Pana acolo insa, s-a gandit sa ne arate codrul des si naravas. Dupa cativa kilometri buni de drum forestier, ajungem incolonati ca la gradinita, 4x4 in poiana unde urma sa infruntam padurea si cotele de nivel. Ne-am cainit pe la roti cupland MLR-urile, am refacut coloana si am testat primele noroaie usoare (pentru cei cu roti... normale). In gasca erau multi prieteni vechi (fro sase) si doua masini ultra cochete, musafire de pe forum. Deschizator de partie, my brother-fratelo, Costin calare pe un Terrano labartat cu roti cat butoaiele de tuica de Valeni. Prima oferta de emotii - buturuga fermecata. Cu o saptamana inainte, incercand sa inaugureze drumul, Costin si Nike (alta spaima a copaceilor din padurea aia) s-au certat prea mult cu micuta buturuga si cearta s-a reflectat in aripa spate a masinii lui Nike cu tot highlift-ul lor care a scos limba in zadar cat l-au tinut balamalele. Terrano-ul fiind lat cat o fadroma a chemat drujba in ajutor.


Bazz... Bazz... Vrrroum Bam... am facut freza buturugii, am mai adunat craci si am incercat sa lipim un drum acolo... unde nu era suficient. Cu tupeu si bafta primele doua masini au trecut - Costin si Nike, initiatorii traseului si ai invitatiei, erau dincolo acum. Urma Dan, intr-un Nissan GR, scurt dar lat cat sa-l tina minte toata valea. Nu stiu ce i-a spus el buturugii pentru ca... nu l-a lasat sa treaca. Malul s-a rupt iar masina a alunecat un pic cu gand de sanius lateral spre intregul deliciu al unui copacel bulucat, care poftea la tabla ca un prunc la tata. Eh... si acum sa vezi teorii - da-i asa, las-o asa, ba adu drujba, ba pune sufa, unde e highliftul, hai cu troliul, troliaza tu din spate - o epopee. Unde mai pui, ca Dan asa temerar cum l-am cunoscut noi in aceasta iesire, venise cu picioarele rupte si carjele offroad de nici nu putea conduce. Amicul lui caruia ii incredintase volanul era pentru prima oara in teren, si cu toate ca s-a descurcat minunat, responsabilitatea fugea ca un iepuroi de camp. Dan sarmanul, nu prea stia pe cine sa mai asculte. Ca sa nu mai povestim - masina era abia scoasa din reincarnari si arata ca la expozitie - nu prea iti dadea mana sa faci pe curajosul cu ea asa frumoasa cand toata padurea saliva la vopseaua aia, de la bradul al tanar pan' la fagul secular.


Sa fi trecut vreo... 2-3 ore de cand o tot pacaleam pe langa buturuga spre deliciul aparatelor de pozat. Si nu ca ne-ar fi fost foame dar.. parca vroiam si noi sa mai schimbam chinul si sa tentam la culmea muntelui. Dan in final s-a hotarat sa mearga inainte si cu masina tinuta in troliu de fata si in sufa+higlift in spate (ba chiar troliata si din spate la un moment dat). S-a facut ca trece peste buturuga si peste restul pasajului care mai avea un pic si devenea autostrada caci unii oameni intreprinzatori, au legat copacei cu cordelina si au pus tarusi si tot tacamul sa fie siguri ca nu o iau la vale cand le vine randul sa treaca. Luigi cu Nissanul mare (GR cu 4 usi) a decis ca e prea cu talc si ca de data asta, gabaritul nu-l avantajeaza si dupa ce ne-a facut loc, noua astia de stateam la coada sa ne masuram cu buturuga, a ramas sa intoarca si sa se plimbe prin alte locuri mai… late. L-a mai insotit Andrei si impreuna au avut de furca multa vreme - nu fusei de fata sa pot relata - dar o ora prin statie auzeai numai "Unde-i drujba... nu-mi mai trage fata... s-a blocat troliu, etc" Tre' sa fi fost... frumos.


Am ramas ultimul dar asa mic cum eram in Samurai, am trecut pe langa buturuga - ceea ce m-a determinat sa-mi iau niste roti mai mari. Drumul ne-a dus prin alte cateva pasaje minunate pe care trebuia sa le vedeti - fara peripetii dar cu senzatii tari si cu ragnete de motor. Si ajungem la jgeabul plangerii. Dragos si George trecura deja de el, fara a stii ce urma sa ne rezerve. Am vazut Terrano-ul rapus de o panta ascutita si rupta in doua, cu rotile zebenguindu-se cu capul in pereti inalti de namol si radacini, bolovani si altele. Urla sarmanul si se agata de tot ce apuca dar malul il arunca si-l oprea ba chiar si-a tras un copac mai aproape si a putut sa muste caroseria in partea din spate. A intors omu' si ai incercat un alt drum, dar in a doua incercare, un cap de bara a cedat psihic. Cu un om (Adi cel viteaz) tragand de roata - am scoborat Terrano-ul cat sa stea pe loc drept, cu gand sa-l recuperam a doua zi. Nike reusise intre timp sa rapuna si el pasajul. Cum nimeni nu mai avea ganduri de urcat din cei ramasi in josul jgeabului, m-am simtit cocos si spunand haiku-uri Samuraiului de sub mine - am plecat cu strigat de lupta camuflat sub capota sa cuceresc jgheabul malefic. M-a atins miselul... dar l-am biruit.


M-am vazut dincolo cu o aripa stanga mai dreapta decat aripa dreapta care prezenta acum mici modelaje. Ah... si ceva ornamente de plastic au ramas sa fie colectate de frac-miu din urma, care mi-a facut semne de bun ramas. O luaram pe poteci inclinate si inguste, inlocuind jumatate din scaun cu portiere si inghitind in sec la haul care ma privea din stanga. Aproape de golul alpin o panta stancoasa, ingusta si foarte abrupta se gudura la gandul rotilor. George a hotarat ca a urcat destul si am ramas doar 3. Cei trei muschetari erau: un Samurai, un Isuzu, si un Daihatsu - si eu care credeam ca trebuiau sa fie francezi. Am ajuns unde vroiam - am oprit motoarele, am ascultat si tras in piept aerul cu ceata, ne-am ascuns dupa niste tufisuri, astia care aveam de descarcat emotiile si rinichii, am invitat poze in aparat si ne-am pregatit pentru coborare - ca acum... reancepeau problemele. La vale, totul a mers uns pana la zona buturugii unde toti am hotarat sa incercam un pasaj alternativ. Si poate emotiile cele mai mari le-am trecut cu totii in toboganul cu colti, unde o matahala de bolovan era sa ne faca freza la fiecare. Dan si-a lasat GR-ul pe mana lui Costin, ramas acum fara volan: - Eu ti-o trec dar... nu garantez ca nu pateste nimic. - Lasa ma, da-i, hai pune-o aici, zgari-o da-o-n tandari, sprijin-o pe partea asta, tot incuraja proprietarul, aflat in dreapta din motive medicale.


Masina a scapat cu oglinda atinsa, dar proprietarul si-a castigat intregul nostru respect. Sa vezi omul cu piciorul rupt cum zbiara din dreapa: "rupe-o!" cand masina era nou-nouta si bolovanii forjati in Mordor iti umplu inima si ai senzatia ca poti sa incerci mai multe data viitoare. Peste noapte a nins... Capetele de bara si-au facut aparitie dis de dimineata - combinatie Brasov-Campina de unde Gogo le-a saltat - multumiri celor implicati. Dupa ce am golit cabana de omlete ne-am luat nervii si ambitia de a recupera Teranno, ca sa nu ramana acolo pan' la primavara, asa cum mai patisera unii d-ai nostri de treceau partenerii cu schiurile si ziceau: "Ba, pe aici tre’ sa fie masina lu' asta" intepand cu batul de schi in zapada mare mare. Ninsoarea a contribuit doar la namoleala secolului si dupa prima panta, toate masinile s-au dat batute.


Cu alte cuvinte am luat-o toti la pas cu trusa de scule intinsa pe un bat si carata pe rand in doi. Reparatia.. a luat juma’ de ora si apoi.. am purces toti la a vedea cum se descurca Teranno-ul la patinaj viteza, circuit cu namol si zapada, proba slalom special cu pietroi pe tobogan. S-a lasat fara avarii dar cu chiote si bucurie.


Frac-miu si cu mine am purces sa alimentam si masinile si stomacul si i-am lasat pe restul la un al drum spre cimitirul eroilor - ne-am revazut pe seara intr-o taverna de pe drum - si ne-am repliat la Bucuresti incolonati si cuminti.