Analizand ceea ce se intampla cu oamenii din jurul meu imi dau seama ca una din cele mai mari spaime ale tuturor este singuratatea.
Si aici spaima vine pe varste
Cand esti pusti ti-e frica ca nici o fata/baiat nu se va uita la tine si ca vei singur.
Cand devii matur incepi sa te lovesti de spaima ca cei dragi care te-au crescut, bunici/ parinti se vor duce intr-o lume mai buna si vei ramane dezradacinat.
Cand ajungi undeva pe la 50 de ani ti-e frica ca partenerul tau de viata se va stinge inaintea ta si tu vei ramane singur pe lume.
De ce scriu asta. Pentru ca sunt foarte trist.
Bine ca nu ai spaime ca nu ti-ai platit facturile la timp...............
RăspundețiȘtergereconsider ca singuratatea trebuie sa ne-o asumam din moment ce fuserim totul, cand suntem prea grabiti pentru o vorba buna, din moment ce stim sa cerem dar nu avem timp sa dam, nu avem timp sa-l ascultam pe cel de langa noi, nu mai stim sa legam prietenii adevarate... din pacate ne dam seama ca suntem singuri atunci cand ne e mai greu, cand ne uitam in jur si nu e nimeni caruia sa-i pese... si nu ma mir, de cele mai multe ori e vina noastra ca nu am stiut sa pastram prietenii, sa ajutam sau macar sa cerem scuze cand ar fi trebuit...
RăspundețiȘtergerenu au legatura prietenii cu asta
RăspundețiȘtergere