Eram mic. 13 ani. Neopresat de regim in nici un fel. Abia fusesem facut UTC-ist ( eram in clasa 8-a). Auzisem vag ca Bunicu' (dumnezeu sa-l odihneasca) fusese detinut politic. Dar asta era un subiect de nediscutat. Cum tot de nediscutat era si faptul ca in fiecare seara la ora 20.00 era cu urechile palnie pe radio si asculta Vocea Americii. In Suceava asta era. Nu Europa Libera. Sau poate ca de asta stia Bunicu.
Cam pe 19-20 auzisem ce se intampla la Timisoara. Nu intelegeam mare lucru. Dar pe 22 lumea a iesit in strada. Si eu cu ei. Eram eu asa mai golanas si nu aveam stare in casa niciodata. Asa ca hai sa mergem la Casa de Cultura ca e Revolutie. Eu cu toti prietenii de la bloc...copii inconstienti, unii dintre ei si-au si luat bataita de la parinti dupa aia.
Asa ca iata-ne in primul rand, tinandu-ne de steagurile duse orizontal, ca un tavalug, in fata noastra. Sa ocupam Militia. Si am ocupat-o. Pasnic. Ca aia erau mai speriati ca noi...
Apoi am mers acasa. Unde toti vecinii se uitau la televizor si bausera deja doua butoaie de vin. Ca doar merita sarbatorit evenimentul.
Nu stiu ce as fi facut daca eram intr-un oras unde au fost conflicte. Nu stiu daca as fi avut curajul sa ma culc in fata unui TAB in viteza sau sa pun pieptul in fata armelor. Sa punflori in tevile de la armele soldatilor. Sa ma jertfesc pentru altii...Nu stiu cati dintre noi am fi facut-o
De aceea, cei ce ne-au dat libertatea prin jertfa lor merita cinstire si recunostinta. Si mult RESPECT !
Nu vorbesc de multii oportunisti care si-au scos certificate de revolutionar pentru a beneficia de avantaje. Vorbesc de cei care chiar au fost acolo, capabili sa faca orice sa fie liberi...Parca era si o scandare MAI BINE MORT DECAT COMUNIST....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu